Thursday, March 15, 2007

Oriunde ma uit prin usi si ferestri,oriunde ma uit,tu nu mai esti
Iti simt rasuflarea in spate,aproape,ma uit,dar tu esti departe
Ma uit in oglinda,nu-i nimeni acolo care sa ma atinga
Aud sunete,simt pasi,genunchii imi tremura,sunt lasi
Asta-i tot ce vreau si pot,sa iubesc din nou nu pot
Lanturi,cuie si franghii,pe acolo sunt si eu,o stii
Sangele e de un rosu timid,simt inima in piept izbind
Sangele prin vene,afara gonind,viata din mine incet iesind
La sfarsit nu mai conteaza,mintea mea isi imagineaza
Sangele e de un rosu aprins,de aripa Mortii spurcat si atins
In oglinda iarasi e gol,nimeni nu ma striga sau imi vorbeste,in timp ce Moartea mintile-mi ravaseste
Sunt contopit cu mine insumi,si imi sunt frate si sora,mai mult decat am fost odinioara
Mai putin decat voi fi,si mai mult decat vreodata voi sti
Oriunde ma uit prin usi si ferestre,prezenta ta de mult nu mai este
Si sunt singur in infinit,singur cu toate lucrurile care din mine s-au ivit
Un infinit si o vesnicie,cu mine insumi drept companie
Regretele,lacrimile si multa suferinta,au facut din mine o noua fiinta
Acum stau singur si ma fugaresc,incercand sa ma iubesc
Dar eu nu vreau sa stau cu tine,ma urasc,o stiu prea bine
Ma uit in oglinda,si ma zaresc,sa-l omor,eu imi doresc
Am numai ganduri nebune,as da orice sa scap de el,dar nu pot,mereu va fi la fel.

1 comment:

petale de trandafir said...

foarte frumos
tu ai scris povestioara?